Recenzie de: Loredana

O perspectivă inedită și uluitoare asupra vieții! Idei pline de suspans care, mai mult ca sigur, te vor face să aștepți cu nerăbdare explicațiile ce se vor dovedi de-a dreptul remarcabile, acțiune alertă, personaje complexe și bine conturate! Acestea sunt primele caracteristici care îmi vin în minte când mă gândesc la primul volum („În puterea nopții”) din trilogia lui Dean Koontz, intitulată Moonlight Bay, denumire preloată de la numele orașului în care se desfășoară acțiunea.
Christopher Snow. 28 de ani. Adoră surfing-ul. Iubește poezia.
„Nimic surprinzător… Unde sunt ideile inedite, creatoare de suspans pe care le-ai menționat?”
Dar dacă aș adăuga că, din cauza unei boli extrem de rare, el nu trebuie să ia contact cu lumina puternică de orice tip, fiindcă expunerea pentru perioade lungi, i-ar provoca cancer de piele, care ar evolua cu o rapiditate mult mai mare decât în mod obișnuit? Așadar, este nevoit să își desfășoare activitatea noaptea. Nu s-a putut bucura niciodată pe deplin de ceea ce oferă lumina zilei. Acțiunile pe care le întreprinde sunt limitate de acest obstacol. Cum vi se pare acum? V-am stârnit curiozitatea?
Momentul declanșator al acțiunii constă într-un telefon din partea spitalului unde era internat tatăl lui Christopher. Acesta primește vestea pe care, cu resemnare, o anticipa. Bărbatul nu mai avea mult de trăit. Cu ajutorul prietenei sale, înfruntă lumina soarelui. Merge să își conducă ultimul membru al familiei (mama lui își găsise sfârșitul cu doi ani înainte) pe drumul cel din urmă. Din acest punct, totul ia o întorsătură de necrezut. După ce Christopher descoperă că trupul părintelui său a fost înlocuit cu un altul a cărui cenușă îi va fi înmânată pentru ceremonia de înmormântare, treptat, i se dezvăluie adevăruri tulburătoare…
Care sunt realele motive ce au provocat moartea părinților săi?
Ce întrebuințări secrete avea baza militară „abandonată” din Moonlight Bay?
Prin ce transformări va trece lumea pe care o cunoaștem?
Cum s-a inițiat totul?
Care este prețul implicării în această situație fără precedent?
Câinele lui chiar este mai inteligent decât își imagina el?

Aspecte care mi-au plăcut:

  1. Momentele de așteptare nu sunt inutile! Probabil știți, în unele cărți, pentru a câștiga pagini în plus, din lipsă de idei, sau cu intenții mai bune care n-au fost duse la capăt într-un mod corect, întâlnim acele pasaje în care nu se întâmplă nimic. Le citim pentru a nu sări peste ceva important, dorindu-ne să se revină la ceea ce ne-a pus în mișcare interesul. Cu toate că „În puterea nopții” nu duce lipsă de astfel de pasaje, ele au într-adevăr un sens. Crează tensiune, îți oferă mult mai multe motive pentru care vrei să citești în continuare, să găsești răspunsurile la acele întrebări inevitabile și obsedante: cum, de ce, când?
  2. Faptul că relatarea acțiunii este făcută din perspectiva personajului principal, nu a fost atât de deranjant. Deși, bineînțeles, celelalte personaje și evenimentele petrecute au fost expuse din punctul de vedere al lui Christopher, acesta nu a fost dominant. Prin modalitatea în care acțiunile și atitudinile personajelor sunt prezentate, reușești să îți construiești o părere bine definită și să cunoști în profunzime caracterul majorității participanților la acțiune, chiar dacă apariția unora este scurtă.

  3. Aspecte care nu mi-au plăcut:
    Cu toate că au existat pasaje relevante, cred că ar fi trebuit să i se acorde un grad de atenție sporită relației dintre Christopher și Sasha. Detaliile despre DJ-ul devotat, femeia pregătită să-și riște viața pentru persoanele dragi oricând și oricum, mi s-au părut insuficiente.
    După cum spuneam, perspectiva la persoana întâi nu a fost iritantă, ba chiar m-a fascinat modul în care au fost relatate faptele, dar, adesea, mi s-a părut necesar să am mai multe informații despre ceea ce făceau personajele în momentele când nu interacționau cu Christopher.

Dacă cele menționate nu v-au convins să citiți, sau măcar să vă gândiți la posibilitate, asta vă va ajuta să vă hotărâți: „ Avem de dus povara Pe o distanţă greu de străbătut. Avem de dus povara Către un loc ce nu ni-i cunoscut. Avem de dus povara Şi n-o putem abandona, nepăsători. Căci noi suntem povara Dinspre trecut către prezent şi viitor. Cartea Mâhnirilor” (citatul de la început)

Foto:www.libris.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment