3 ore de haos, în Spitalul Județean

„datorită” unei urgențe la Spitalul Județean, am avut parte de următoarele:
De ceva timp, am un ulcior la ochiul stâng, care nu se mai vindecă, cu toate că am încercat diverse tratamente, pentru a evita o mică intervenție chirurgicală.
De dimineață merg la doctorul de familie, îmi eliberează bilet de trimitere cu urgență la secția de oftalmologie, din cadrul Spitalului Județean.
Ajungem la spital, mergem la secția ofta, pe secție. Așteptăm 25 de minute la o ușă nepotrivită.
După ceva timp, doctorița care consulta în acel cabinet, îl părăsește.
Vrem și noi să stăm de vorbă cu ea, pentru a ști unde ar trebui să stăm pentru urgențe. Dar, când o întreb, ce aș putea să fac, unde să merg, asta îmi e problema, răspunde
: Domnule, aveți nevoie de programare , doar nu vă fac intervenția aici, pe holul spitalului”. În timp ce rostește aceste cuvinte, începe să se deplaseze. Scot biletul de trimitere, dar continuă să meargă, fără a-mi acorda importanță. Când merg după ea și continui să o întreb unde trebuie să mă duc pentru urgențe la ofta, repetă răspunsul de mai sus, spunând” Nu înțelegeți, trebuiesc respectate regulile spitalului.
În fine, mergem în policlinică, la etajul 2, la ofta.
Întrăm într-un cabinet, și dăm tot de aceeași doctoriță lipsită de chief de comunicare, trimițândune jos la fișier, pentru programare.
Mergem la fișier. Acolo ne spune că e o urgență și nu avem nevoie de programare. Întrebați cu cine am vorbit, am dat numele, și ni s-a transmis că da, această doamnă doctor, doar ea face de astea.
Suntem trimiși înapoi sus, la etajul 2, de unde am plecat anterior, dar la o altă ușă.
O mulțime de oameni. Este ora 10, și încă așteaptă persoane programate la ora 8.30.
Disperare, țipete, asistente care nu te bagă în seamă, sunt doar câteva ingrediente pentru ca ziua ta să fie perfectă, la spitalul public.
În fine, Situația haotică se creează când pe două uși diferite scrie numele doamnei Popa Dorina, dar dânsă este doar într-un cabinet, iar oamenii nu știu unde să stea la rând.
Mai așteptăm o ora, timp în care ne facem loc cu greu să îi adresăm o întrebare asistentei, despre situația mea. Răspunsul însă, e unul simplu. Ne pare rău, așteptași, vă vom lua după programări. Insist că este o urgență, dar nu se întâmplă nimic.
În final, am intrat la un alt doctor, care ne-a programat pe miercuri.
Concluzia este însă, una foarte simplă. M-am simțit atât de neputincios, ignorat și confuz, de parcă oamenii aceea nu lucrau în în interesul nostru al pacienților, ci în interesul lor.
Nimeni nu știa unde să merg pentru urgențee, iar mai presus de asta, am simțit efectiv, cum mi se spune într-un mod bădăran, scuze, nu am timp de tine, băi pacientule, prin faptul că o anume doamnă doctor, nici nu s-a sinchisit să se uite pe biletul meu de trimitere, mai că nu a fost nevoie să fugim după ea prin spital, pentru a ne răspunde la o simplă întrebare.
Sistemul haotic de programări, nu face decât să înfurie oamenii, pentru că nimeni nu știe când intră, cu toate că avem programări. În plus, programul unui medic este de la 9, de exemplu, dar nu se întâmplă nimic, dacă vine la 10.30, cu toate că are programări de la 9 și câteva minute.
Dezgust,ignoranță și pasivitate, sunt doar câteva impresii după aproximativ 3 ore de așteptat în fața ușilor medicilor din Spitalul județean.
Dragi medici, nu uitați, lucrați pentru oameni, cu oameni, nu în potriva lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *